I. LEZIUNI DENTARE

FRACTURA CORONARĂ A DINTELUI  EXTRAS

• se continuă extracţia resturilor radiculare.

FRACTURA RADICULARĂ A DINTELUI  EXTRAS

• accident frecvent care poate să apară chiar în cazul utilizării unei tehnici

chirurgicale corecte;

• finalizarea extracţiei cu separaţie radiculară şi/sau alveolotomie, în aceeaşi şedinţă sau

ulterior.

FRACTURA CORONARĂ A DINTELUI VECIN

• finalizarea îndepărtării dintelui de extras;
• restaurarea dintelui vecin fracturat, de către medicul dentist  .

LUXAŢIA DINTELUI VECIN

• luxaţii cu mobilitate redusă: nu necesită un tratament specific (eventual monitorizarea vitalităţii pulpare de către medicul dentist);
• luxaţie cu mobilitate mai mare / avulsie parţială: reducere în poziţie corectă şi imobilizare
  • este necesară monitorizarea vitalităţii pulpare, de către medicul dentist.
  • avulsii complete: se poate încerca replantarea imediată.

FRACTURA CORONARĂ A DINŢILOR ANTAGONIŞTI

• finalizarea extracţiei dintelui de extras
• restaurarea dintelui anatgonist fracturat, de către medicul dentist

EXTRACŢIA UNUI  ALT DINTE DECÂT A CELUI  DE EXTRAS

• se poate încerca replantarea imediată a dintelui extras accidental.

SMULGEREA SAU LEZAREA MUGURILOR DINŢILOR PERMANENŢI

• dacă s-a lezat numai sacul folicular şi/sau mugurele dintelui permanent: se va

practica sutura mucoasei supraiacente;

• dacă s-a produs smulgerea mugurelui dentar subiacent: acesta se va reintroduce

în alveolă şi se va practica sutura mucoasei supraiacente;

• în ambele cazuri dacă apare supuraţie: extracţia mugurelui dintelui respectiv.

II. LEZIUNI ALE PĂRŢILOR MOI PERIMAXILARE

PLĂGI GINGIVALE LINIARE

• excizia fragmentelor de mucoasă mici, devitale;
• dacă lambourile sunt viabile: se practică sutura plăgii.

PLĂGI ÎNTINSE CU DECOLĂRI OSOASE IMPORTANTE

• regularizarea marginilor osoase, excizia ţesuturilor moi devitale şi

repoziţionarea prin sutură a părţilor moi

• dacă nu este posibilă reacoperirea, vindecarea se obţine per secundam.

PLĂGI ALE MUCOASEI PALATINE

• dacă se produce lezarea arterei palatine: ligatura vasului distal de plagă.

PLĂGI ALE LIMBII

• pentru  controlul hemoragiei este necesară sutura în masă a plăgii;
• în cazul apariţiei hematoamelor disecante de limbă: transport de urgenţă în

Secţie/Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.

PLĂGI ALE PLANŞEULUI BUCAL

• în cazul apariţiei hematoamelor disecante de planşeu: transport de urgenţă în

Secţie/Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.

III. LEZIUNI OSOASE

FRACTURA CORTICALEI ALVEOLARE

• fragmentul osos nu este deperiostat: se repoziţionează fragmentul osos şi se

suturează plaga.

• fractură completă de proces alveolar cu fragmentul osos detaşat de periost:

îndepărtarea fragmentului osos, regularizarea marginilor osoase şi sutura plăgii

FRACTURA TUBEROZITĂŢII MAXILARE

• fragmentul osos rămâne ataşat de periost: se repoziţionează şi se suturează plaga
• tuberozitate mobilă împreună cu dintele îndepărtat:
• dacă dintele şi ţesutul osos formează corp comun:
• se poate tenta reataşarea tuberozităţii împreună cu dintele de extras
• monitorizare timp de 6-8 săptămâni
• extracţia prin alveolotomie a dintelui de extras
• dacă tuberozitatea maxilară este complet detaşată şi separată de periost:
• se îndepărtează şi se închide defectul prin sutura mucoasei.
• dacă se constată prezenţa comunicării oro-sinusale, atitudinea terapeutică va fi specifică acestui accident.

FRACTURA MANDIBULEI

• se finalizează extracţia dentară, dacă este posibil şi dacă această manevră nu măreşte decalajul între capetele osoase
• se practică imobilizarea provizorie de urgenţă a fracturii, dacă există condiţii tehnico-materiale şi condiţiile locale ale traumei o permit şi se transferă de urgenţă pacientul pentru tratament de specialitate în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.

IV. ACCIDENTE SINUSALE

Constau în:

• deschiderea sinusului maxilar după extracţia completă a dintelui
• împingerea rădăcinilor sub mucoasa sinusală
• comunicarea oro-sinuzală cu împingerea rădăcinilor în plină cavitate sinusală.

Tratamentul accidentelor sinusale este descris în capitolul ”Afecţiuni de origine dentară ale sinusului maxilar”.

V. ÎMPINGEREA DINŢILOR ÎN SPAŢIILE PERIMAXILARE

·         se transferă pacientul pentru tratament de specialitate în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.

VI. LEZIUNI NERVOASE

• în general apar după extracţiile dinţilor arcadei inferioare, intersând nervii: alveolar inferior, mentonier, lingual;
• tratamentul este nespecific neurotrofic, fiind recomandabil consultul interdisciplinar cu chirurgul Oro-Maxilo-Facial şi medicul neurolog.

VI. LUXAŢIA ATM

• finalizarea extracţiei, dacă este posibil;
• se poate încerca reducerea prin metode nechirurgicale a luxaţiei şi imobilizare provizorie; dacă reducere nu este posibilă se transferă pacientul pentru tratament de specialitate în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.

ALTE ACCIDENTE

Aspirarea unor fragmente dentare sau osoase

• transferul pacientului în serviciile specializate de bronhologie.

Fracturarea unor instrumente

• dacă porţiunea fracturată este vizibilă la examenul clinic se poate încerca îndepărtarea corpului străin;
• dacă porţiunea fracturată nu este vizibilă la examenul clinic: transferul pacientului pentru tratament de specialitate în Secţie / Compartiment de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială.

Un articol scris de: Dr. Andreescu Violeta