Cauzele discoloraţiei dinţilor, în general, sunt:

1. extrinseci

2. intrinseci.

1.Cauzele extrinseci

Discoloraţiile cauzate de factori extrinseci sunt mai uşor de tratat, pentru că aceşti factori acţionează pe stratul extern a dintelui (smalţul).De obicei, prin detartraj şi prin periajul dinţilor aceste discoloraţii pot fi îndepărtate. Cele mai frecvente cauze extrinseci sunt: consumul de cafea, de ceaiuri, de băuturi colorante, tutunul.

2.Cauzele interinseci

Efectele acestora sunt mai complicat de rezolvat, fiind afectată dentina (al doilea strat). Cariile dentare, înaintarea in vârsta, consumul unor medicamente – cum ar fi tetraciclina – în unele boli infecţioase ale femeii însărcinate în timpul formării dinţilor fetusului, traumatizarea dinţilor prin distrugerea nervilor acestora, precum şi tratamentele de canal ale dinţilor produc discoloraţia.

Tratament :

1. Detartrajul şi periajul dinţilor;

2. Bleaching: albirea dinţilor cu ajutorul unor substanţe chimice, cum ar fi carbamide peroxide

3. Composite veneer: acoperirea feţei vizibile a dinţilor cu composite (o tehnică aplicată direct în cabinet);

4. Laminate: acoperirea feţei vizibile a dinţilor cu porţelan (necesită colaborare cu un laborator dentar);

5. Coroana de înveliş: acoperirea totală a dinţilor cu coroane.

Desigur, pentru obţinerea unui zâmbet frumos, doar după o examinare precisă efectuată de medicul stomatolog poate fi aplicată una dintre metodele prezentate.

Aveţi grijă de zâmbetul dumneavoastră!

Articol scris de: Dr.Adrian Vochin

Fatetele dentare din portelan  reprezinta cea mai de succes minim-invaziva procedura stomatologica a ultimului deceniu. Fatetele din portelan au devenit alternativa moderna a coroanelor dentare metalo-ceramice sau a celor integral  ceramice.

Asemanator unghiilor false, pe surafata dintilor naturali, ce au o culoare, forma sau pozitionare problematica, se lipesc fatete, realizate de tehnicianul dentar in laborator, ce redau perfect estetica si functionalitatea unor dinti de vis.

Fatetele ceramice sunt foite subtiri de ceramica care se lipesc pe suprafata dintilor dupa slefuirea unei suprafete foarte subtiri a smatului. Fatetele ceramice sunt o alternativa  viabila    pentru  multe   cazuri , care pana nu demult se rezolvau  prin coroane de invelis. Efecte spectaculoase pot fi obtinute in doar 2 sedinte de tratament. Fatetele ceramice sunt un excelent remediu pentru dintii tociti, sparti, spatiati, patati sau inghesuiti. Sunt considerate restaurari pe termen lung care protejeaza si dintii si intaresc frumusetea zambetului dumeavoastra. Avand o grosime foarte redusa, fatetele necesita slefuirea unei cantitati foarte mici de smalt.

Independent de cauzele aspectului neplacut al dintilor, fatetele dentare pot rezolva majoritatea sau chiar toate problemele dumneavoastra stomatologice, inclusiv:

-Îmbunatatirea formei si a nuntei dintilor dumneavoastra cu ajutorul fatetelor realizate la comanda.

-Smaltul uzat: În timp, substanta subtire, alba care acopera dintii (smalt) se poate uza, poate deveni mata si decolorata. Astfel de uzura si decolorare pot fi naturale sau rezultatul unei predispozitii genetice; în orice caz, adeseori sunt rezultatul obiceiurilor dumneavoastra (consumul de bauturi acidulate, ceai sau cafea, fumatul, utilizarea medicatiei, etc.).

-Uzura (tocirea): Dintii se uzeaza în mod natural pe masura ce oamenii îmbatrânesc. Este mai probabil ca dintii îmbatrâniti sa prezinte ciobituri, fisuri sau un aspect general neuniform.

-Genetica: Anumite persoane pot sa se nasca cu o spatiere interdentara anormala care devine mai mare pe masura ce acestea îmbatrânesc.

-Dinti neregulati: Dintii neregulati pot rezulta din scrâsnirea dintilor sau uzura generala.

– Coloraţii medicamentoase cum ar fi cele tetraciclinice. Sunt pacienţi cărora li s-au administrat, în perioada copilăriei, medicamente contraindicate care au determinat mai târziu apariţia unor coloraţii inestetice la nivelul smalţului.

– În cazul existenţei tremelor şi diastemelor (strungăreaţa şi spaţiile dintre dinţi). În acest caz, prin faţetare se pot închide spaţiile inestetice dintre dinţi.

– Prezenţa unor obturaţii (plombe) voluminoase pe suprafaţa anterioară a dinţilor frontali.

Faţetele din răşini compozite pot fi realizate direct de către medic în cabinet sau în la­borator.. Ele pot fi folosite doar ca soluţie temporară. Singu­rele avantaje ale faţetelor din răşini compozite sunt reprezentate de preţul scăzut şi rapiditatea execuţiei, dar  din punct de vedere fizionomic şi mecanic, faţetele din materiale compozite sunt inferioare celor din porţelan

Faţetele ceramice sunt cele mai populare, deoarece combină cerinţele conservative  cu cele fizionomice. Sunt realizate în laboratoarele de tehnică dentară dintr-un porţelan foarte rezistent, care redă dinţilor în acelaşi timp şi un aspect fizionomic deosebit. Acestea pot mima transluciditatea dintelui natural, nu irită gingia, iar aspectul lor nu se modifică o dată cu trecerea timpului.

Faţetele din zirconiu au început să fie folosite în ultimii ani. Aspectul lor este foarte asemănător faţetelor din porţelan. Avantajul faţetelor din zirconiu este că sunt foarte rezistente din punct de vedere mecanic şi, astfel, pot fi prelucrate în grosimi foarte mici. Din acest motiv este necesar un sacrificiu minim de ţesut denta

Beneficiul de restaurare oferit de fatete

În plus fata de aspectul estetic placut, fatetele dentare pot avea si un scop functional prin protejarea suprafetei unui dinte deteriorat. În unele cazuri, fatetele pot înlocui nevoia unei coroane dentare, eliminând necesitatea unei pregatiri (slefuiri) mai invazive a dintelui.

Fiind atât de subtiri, fatetele dentare pot necesita cel mult o modelare redusa a dintelui atunci când sunt fixate pe dinte. Odata ce fatetele sunt fixate pe dinte, acestea sunt relativ puternice si rezistente; totusi, trebuie avuta grija pentru a nu se abuza de fatete deoarece „cochiliile” din portelan subtire se pot deteriora sau sparge.

Un articol scris de: Dr.Calin Cosmin

Cand vizita la stomatolog devine o necesitate urgenta determinata de durerile insuportabile pe care un dinte care acum cateva luni “avea ceva putin deranjant” dar nu ati mers la stomatolog deoarece au intervenit urmatoarele motive :

• nu ati avut timp sa ajungeti
• pur si simplu nu va durea asa ca nu ati considerat a fi o prioritate rezolvarea problemei
• nu ati avut bani in acel moment *nu aveti incredere in medici
• nu stiati ca este nevoie de stomatolog pentru o mica “jena” asa ca ati fost la farmacie si v-ati luat un medicament pentru dureri de dinti
• ati crezut ca v-a “tras curentul”
• va este frica de stomatolog de mic copil si nu vreti sa aveti nimic in comun cu ei etc……cate si mai cate motive nu gasim cand este vorba de sanatatea noastra…

Daca veneati de la inceput, era posibil sa fi fost nevoie doar de o mica fluorizare, igienizare sau de o sigilare sau poate chiar de o plombita, orice altceva minor si deloc complicat sau costisitor ( fiecare manopera amintita costa in jur de 50, 90, cel mult 150 ron) .

Vizita in Urgenta cu durere dupa cateva luni sau chiar ani in cazurile cele mai grave, poate avea cateva din urmatoarele consecinte:

In primul caz, salvarea dintelui este posibila, dar, avand in vedere ca leziunea a avansat mult mai adanc decat se vedea acasa in oglinda, si a ajuns in camera pulpara, nu ramane de facut decat sa scoatem nervul, obturam canalul, si daca ati avut noroc ca durerea sa va trimita la stomatolog inaintea distrugerii coroanei dentare, punem plombita si plecati acasa fericit cheltuid doar in jur de 200 ron – 250 ron/dinte depinde de pozitia dintelui, si ceva pe drum pentru cele maxim 2 sedinte in care v-ati prezentat; in acest caz, si in cele ce urmeaza, deja salvarea dintelui este prea mult spus avand in vedere faptul ca a fost facuta extirparea (scoaterea nervului) ce consta nu numai in scoaterea nervului ci si in devitalizarea dintelui.

In al doi-lea caz, distrugerea coroanei dentare a fost facuta deja, astfel incat intervine necesitatea inlocuirii acesteia cu o coroana noua realizata din diferite materiale ce au costuri cuprinse intre 150 ron cea mai ieftina varianta din acrilat (plastic), 500 ron cea mai rentabila varianta avand in vedere ca este vorba de un material mai bun (portelan pe suport din metal), si 1300 ron coroana cea mai scumpa realizata din cel mai bun si nou material in domeniu (portelan pe suport din zirconiu), dar intre acestea mai exista diverse variante de materiale compozite si alte combinatii care in general sunt alese impreuna cu medicul stomatolog si in functie de posibilitatile oferite de situatia dumneavoastra clinica, ce au preturi de la 250 ron la 1000 ron. Vom lua cazul frecvent al utilizarii unei coroane din portelan pe suport din metal de 500 ron la care se mai adauga costul extirparii si obturarii canalului 200 ron plus pivotul peste care se va cimenta coroana din portelan 160 ron, iar in final, costurile au crescut pana la aproximativ 850ron/dinte.

Numarul trei de obicei este vestitor de cele bune, pentru ca nu am ajuns la faza critica inca, deoarece, exact ca in cea de-a doua varianta, se poate inlocui coronita urmand aceiasi pasi, dar inainte de toate situatia dumneavoastra in momentul in care ati ajuns la stomatolog era destul de critica deoarece durerea avea la baza o gangrena care trebuie mai intai tratata in cateva sedinte cu un cost aproximativ de 120 ron, ceea ce ne-a mai ridicat costul tratamentului la suma de aproximativ 950 ron/dinte cu numarul de sedinte aproape dublat.

Asa cum probabil ati realizat pana acum, cele trei cazuri sunt din cele mai simple si mai putin costisitoare si asa cum puteti observa sunt evidentiate costurile / un dinte;
-cel mai dramatic pentru dentitia permanenta este pierderea acesteia, chiar daca extractia dentara este una din cele mai frecvent realizate manopere in stomatologie, dar acesta este urmatorul pas in cazul in care radacina dintelui este afectata si dintele nu mai poate fi salvat;
- exista in anumite clinici o metoda moderna de salvare a unui dinte prin tratamentul endodontic de catre un specialist cu aparatura de ultima generatie foarte scumpa, dar costul acestei incercari ,deoarece nu intotdeauna finalul tratamentului este fericit, poate duce la 1500 ron/sedinta, iar numarul acestora este minim unu;
- apoi se revine la stomatolog unde se continua prin metoda de la cazul 2

Intorcandu-ne la varianta extractiei dentare, si aici sunt foarte multe variante de tratament dar toate pornesc de la 1500 ron in sus, in functie de tratamentul ales de dumneavoastra impreuna cu medicul stomatolog; in aceasta varianta costurile nu mai sunt exprimate pe un dinte, deoarece 1500 ron reprezinta costul minim pentru o punte dentara formata din 3 coronite metalo-ceramice care trebuie realizate pentru inlocuirea unui singur dinte lipsa prin slefuirea de catre medic a doi dinti vecini sanatosi. Amanunte privind dezavantajele clinice ale acestei metode si varianta recomandata de catre implantolog veti gasi in articolele de Implantologie in acest site. Costul unui implant este de 1700-2500 ron/dinte la care se mai adauga costul unui suport pentru coroana de acoperire si costul coroanei de acoperire. La finalul celor 6 luni dupa implantare si osteointegrare osoasa a implantului veti plati in TOTAL pentru un dinte extras intre 2800-3200ron/dinte.

Din pacate pe langa aceste exemple sunt foarte multe altele mult mai complicate ce implica costuri mai mari, pentru care timpul necesar tratamentului complet, corect si pana la capat este de durata.

Un articol scris de: Dr.Adrian Vochin

Dintre alimente, efectele cariogene cele mai importante le au hidrocarbonatele(dulciuri, cartofi), in special asocierea dulciurilor cu fainoasele (patiserie). De regula, aceste efecte apar in etapa prerezorbtiva(inainte de absorbtia/rezorbtia alimentara), la nivelul interfetei placii bacteriene cu dintele, dar o dieta bogata in glucide poate actiona si postrezorbtiv, in cursul formarii dentitiei, pe cale sistemica, influentand astfel negativ rezistenta la carie a tesuturilor dure dentare. In concluzie, efectele negative ale unei diete bogate in hidrocarbonate(dulciuri, cartofi, paine) sunt cele mai frecvente cauze ale cariei dentare, aceasta debutand prin contactul prelungit al substratului nutritiv bacterian (hidrocarbonatul) cu structura dentara.

Efectul cariogen al hidrocarbonatelor nu depinde numai de contactul lor cu dintele, ci si de durata acestui contact. Un rol important in acest  sens il are consistenta alimentelor. Alimentele moi sunt mai cariogene decat cele tari ca si cele sub forma de pulberi fine fata de cele lichide.

De asemenea, vascozitatea si adeziunea unor produse zaharoase (caramel, jeleuri, rahat, alvita) favorizeaza in mod deosebit aparitia cariei prin stationarea lor indelungata in cavitatea bucala, indeosebi in locurile retentive,unde autocuratirea este insuficienta.

Asocierea lipidelor in preparatele zaharoase le reduce timpul de retentie pe dinte si deci nocivitatea.

Exista convingerea ca o dieta bogata in fructe si legume proaspate este ceea ce fiecare dintre noi ar trebui sa aiba. Insa din punctul de vedere al structurii dentare o dieta bogata in fructe si legume proaspate, nu face decat sa creeze o stare de demineralizare dentara, facand astfel structura dentara o structura susceptibila atacului carios. Asadar orice dieta bogata in fructe si legume proaspate, trebuie asociata cu lactate si branzeturi si o sursa de proteine. Este dovedit stiintific ca persoanele vegetariene au structuri dentare mult mai susceptibile la atacul carios decat au cei cu o dieta echilibrata sau lacto-vegetarieni.

Ceea ce trebuie evitat pt a avea o dentitie sanatoasa sunt si bauturile carbogazoase(coca-cola), care provoaca o demineralizare a structurii dentare. Insa din nefericire, nici sucurile naturale nu sunt  indicate, in special cele foarte dulci (morcovi, cartofi) sau acide (citrice, mere) .

Asadar pentru a avea o dentitie sanatoasa trebuie:

• Ø Sa avem o dieta echilibrata in continut (fructe, legume, lactate si branzeturi, proteine);
• Ø Sa avem un program de masa regulat, pentru a evita boli de reflux(ulcer,gastrita) sau cele metabolice(obezitate, diabet), care influenteaza si ele structura dentara;
• Ø Sa consumam alimente cu o consistenta crescuta sau puternic aromatizante la sfarsitul mesei pentru a induce o secretie salivara crescuta si rapida, care scurteaza clearance-ul glucidelor (timpul de stationare in cavitatea bucala);
• Ø Sa utilizam alimente detergente (legume crude, fructe proaspate), insa in cantitate moderata;
• Ø Consumul de alune sau branzeturi la sfarsitul mesei, dar nu si al merelor care compenseaza ph-ul scazut de glucide;
• Ø Sa folosim guma de mestecat, care spre deosebire de clatirea gurii cu apa, stimuleaza si secretia salivara grabind astfel eliminarea glucidelor si tamponand aciditatea.
• Ø Periajul imediat dupa mese
• Ø Sa mergem la un control stomatologic preventiv la fiecare 6 luni .

Un articol scris de: Dr. Violeta Andreescu

Comunicarea oro-sinusala veche reprezinta o permanentizare a deschiderii sinusului maxilar in cavitatea orala si consta in prezenta unui traiect fistulos, care expune sinusul maxilar la patrunderea germenilor din cavitatea orala,inducand astfel o sinuzita maxilara cronica.La examenul clinic se constata prezenta unui orificiu fistulos la nivelul crestei alveolare,care este de multe ori acoperit de tesut de granulatie. Pacientii acuza tulburari legate de refluarea lichidelor pe nas,tulburari fonatorii si de cele mai multe ori este prezenta simptomatologia asociata sinuzitei maxilare cronice.
Tratamentul in comunicarea oro-sinusala imediata rezultatata in urma unei extractii difera in functie de dimensiunea deschiderii.
Daca deschiderea este mica,sub 2 mm, nu este necesar un tratament chirurgical,trebuie doar sa se favorizeze formarea unui cheag normal, pacientul fiind instruit sa ia anumite masuri: evitarea suflatului nasului,stranutatul si bautul cu paiul timp de 3-4 saptamani iar alimentatia trebuie sa fie lichida sau semilichida in primele 3 zile.

Daca deschiderea sinusala este medie, de 2-6 mm, se impun niste masuri suplimentare pentru mentinerea cheagului,care constau in primul rand in sutura margino-marginala a gingivo-mucoasei alveolei postextractionale. Supraalveolar se va aplica o mesa cu iodoform mentinuta cu o ligatura din sarma de dintii vecini sau daca este posibil o placa palatinala acrilica de protectie confectionata in regim de urgenta pentru 5-7 zile. De asemenea este necesara prescrierea unui decongestiv nazal pentru reducerea edemului mucoasei sinusale si antibiotice pt 5-7 zile.
Daca deschiderea sinusala este mare,de peste 7 mm, se recomanda plastia comunicarii cu lambou gingival.
Un articol scris de: Dr.Madalina Teodorescu

-diabet zaharat de tip 1 (diabetul insulin-dependent sau diabetul juvenil  – al copiilor si al adultilor tineri, reprezinta cam 5-10 % din cazuri);

-diabet zaharat de tip 2 (diabetul insulin-independent sau diabetul adultului, reprezinta cam 85-90 % dintre cazuri);

-diabetul gestational- reprezinta pana in 5% dintre cazuri.

Pe noi, ca stomatologi, ne intereseaza aceasta boala mai mult datorita sale complicatiilor comune  si in special cum ne afecteaza aceste complicatii in gestiunea pacientului. Pacientul diabetic este un pacient , de obicei, cu multe complicatii de aceea tratamentul stomatologic trebuie realizat in anumite conditii si luand anumite precautii pt a evita o agravare a starii pacientului. Exista complicatii acute ca: hipoglicemia cu coma hipoglicemica, cetoacidoza diabetica la diabeticii insulino-dependenti si coma noncetonica hiperosmolara, de obicei, la diabeticii non-insulino-dependenti. Cea mai frecventa complicatie acuta intalnita intr-un cabinet dentar fiind criza hipoglicemica, care daca nu este gestionata corespunzator poate conduce la o coma hipoglicemica.

Complicatiile tardive se manifesta la interval de 15-20 de ani dupa aparitia hiperglicemiei manifeste. Unii pacienti pot prezenta mai multe complicatii simultan.

Diabetul afecteaza intregul metabolism si, in lipsa tratamentului adecvat, duce in timp la aparitia unor complicatii serioase din cauza afectarii vaselor de sange de la nivelul inimii, creierului sau rinichilor. Diabetul netratat poate duce la orbire, suferinte ale nervilor, ulcere la nivelul picioarelor etc. La diabetici, ateroscleroza apare mai extinsa si mai devreme decat la populatia generala. Bolile cardiovasculare – cardiopatia ischemica, infarctul miocardic asimptomatic, accidentul vascular cerebral au o frecventa crescuta.
Retinopatia diabetica apare la aproximativ 85% dintre pacienti si este o cauza importanta a orbirii. Nefropatia diabetica este o boala care produce leziuni la nivelul vaselor sangvine ale rinichilor si afecteaza aproximativ 35% dintre pacientii cu diabet de tip 1.

Aceasta complicatie duce deseori la invaliditate si chiar la deces. Neuropatia diabetica poate afecta fiecare portiune a sistemului nervos, mai rar creierul. Neuropatia poate afecta un nerv sau mai multi, in cazul acesta fiind vorba de polineuropatia diabetica. Aceasta se manifesta prin amorteli, parestezii (furnicaturi), hiperestezie severa (sensibilitate crescuta a receptorilor nervosi) si durere. Durerea poate fi intensa si deseori se accentueaza in timpul noptii.

O complicatie aparte a bolii diabetice o constituie ulcerele la nivelul picioarelor. Acestea se datoreaza distributiei anormale a presiunii cauzate de neuropatia diabetica. Evolutia infectiilor la diabetici este in general mai grava. Sunt intalnite infectii ale pielii, ale tractului urinar, ale aparatului respirator, infectii fungice (candidoza) etc. Specialistii atentioneaza in special cu privire la patru infectii cu gravitate deosebita, caracteristice pacientilor cu diabet: otita externa maligna, mucormicoza rinocerebrala (o infectie fungica), colecistita emfizematoasa si pielonefrita emfizematoasa.

Complicatiile tardive care interactioneaza cu tratamentul stomatologic sunt:

-vasculopatia diabetica aferenta tuturor modificarilor cardiace: ateroscleroza, boala ischemica, accident vascular, hipertensiune arterial, etc.

-neuropatia diabetica: nevralgii persistente de trigemen, etc.

-compromiterea apararii imunitare locale, cu aparitia frecventa de infectii oportuniste:candidoze, streptococii sau virale: herpes labial.

Aceste modificarii se prezinta si la nivelul structurii dentare, modificand raspunsul anumitor compunente la anumiti stimuli considerati normali. Spre exemplu, modificarile vasculare creste posibilitatea de aparitie a unor inflamatii pulpare, uneori conducand chiar la necroza pulpara.

La nivel parodontal, vasculopatia diabetica produce o forma de parodontopatie marginala cronica, care din nefericire nu prea raspunde la tratamentul local.

Asadar daca vom avea un pacient diabetic se vor lua cateva masuri de precautii:

-intotdeauna se va indica pacientului sa nu inceteze tratamentul bolii sistemice, indiferent ca este cazul unui tratament oral sau insulinic, fara acordul medicului nutritionist;

-se vor face programarile la inceputul zilei astfel incat sa nu interferam cu orarul insulinei si se vor face astfel incat pacientul sa nu trebuie sa astepte, stresul marind valorile glicemiei;

-intotdeauna sa manance inainte de a veni la programare, daca vor fii necesare extractii acestea se fac la jumatatea intervalului a doua mese consecutive;

-anesteziile se fac intotdeauna cu anestezice locale fara concentratii crescute de vasoconstrictor (1/200.000) atat  pt a se evita complicatii acute ale boliilor cardiovasculare preexistente cat si pt a preveni necroza tesuturilor locale si ischemia filetelor nervoase;

-atunci cand este cazul unor manevre chirurgicale se vor lua masuri de precautii in privinta valorilor glicemiei (, precum se vor lua masurii de prevenire a unei infectii ulterioare prin antibioprofilaxie si antibiotic cu spectru larg 5-7 zile postextractional;

-nu se vor prelungi in nicun caz sedintele astfel incat sa interferam cu orarul de masa al pacientului;

-zaharul cubic sau solutia perfuzabila de glucoza vor fi la indemana pt a putea fi administrate prompt in cazul aparitiei semnelor de hipoglicemie (transpiratii reci, tremuraturi, pierderea constientei);

-obligatoriu pacientul va fi urmarit in timpul  interventiei stomatologicice , precum si ulterior cam 15-30 min cat se realizeaza programarea urmatoarei sedinte,plata sau prescrierea unei retete de catre medicul stomatolog, iar cazul unor interventii de chirurgie controlul este si mai important pacientul fiind urmarit 7-10 zile atat de medicul stomatolog, cat si de cel nutritionist.

Pacientii diabeticii se impart in 3 categorii de risc in functie de cat de bine  isi controleaza boala astfel avem:

-pacientii cu rare fenomene de hipoglicemie si cu putine complicatii diabetice, cu glicemia ajeun sub 200mg/dl, cu Hb A1c <7% – PACIENTII CARE-SI CONTROLEAZA FOARTE BINE BOALA, FARA RISC;

-pacientii cu fenomene de hipoglicemie ocazionale si cu cateva complicatii, glicemie ajeun sub 250 mg/dl, hb A1c intre 7-9% – PACIENTII DE RISC MEDIU;

-pacientii cu frecvente fenomene de hipoglicemie, multiple complicatii, glicemie ajeun peste 250 mg/dl, hb A1c >9% – PACIENTII DE RISC MAJOR, TREBUIE INTERNATII IN SPITAL.

In functie de clasele de risc, in stomatologie INTOTDEUNA SE VA ALEGE GRUPA DE PACIENTII FARA RISC, iar cei DE RISC MEDIU vor fii tratatii in sectiile de chirurgie omf, iar pt alte probleme stomatologice abia dupa ce isi controleaza functia metabolica.

In ceea ce priveste gama de tratamente stomatologice care se pot realize la astfel de pacientii, aceasta este una larga cu, conditia respectarii reguliilor de mai sus. Asadar se poate realiza orice

-interventie odontorestauratoare de tipul obturatiilor coronare (plombe),

-endodontice –extirpari (scoatere de nerv), obturatii de canal (plombe de canal), drenaj endodontic (in infectii);

-chirurgie –extractii, drenaje;

-implantologie- implante dentare, sinus lift (PACIENT OBLIGATORIU COMPENSAT);

-protetica-lucrari protetice fixe (punti), lucrari protetice mobile (proteze totale sau partiale, scheletate);

-parodontologie: chiuretaje radiculare, operatii cu lambou cu mentiunea ca problemele parodontale sunt datorate in principal bolii degenerative si aceste interventii doar imbunatatesc situatia nu o vindeca si nici nu ii stopeaza evolutia, defectele fiind unele structural datorate bolii diabetice in sine;

-profilaxie: detartraje si periaje profesionale, albiri.

Asadar pentru a trata corect si bine un pacient diabetic trebuie sa ne asiguram de doua lucruri ca, pacientul este compensat si toate reguliile necesare gestionarii lui sunt indeplinite.

Articol scris de: Dr. Violeta Andreescu

Inlay este o piesa de reconstructie, care poate reface 1-2 pereti ai unui dinte, unul lateral interdentar si unul ocluzal, este fabricat in laborator din materiale ce asigura aceeasi rezistenta cu tesutul dentar si aceeasi dilatare termica cu acesta, cu aceeasi culoare si aspect ca al dintelui pe care se aplica.

Un inlay dentar este mai mare decat o plomba obisnuita insa mai mic decat o coroana dentara.  Este aplicat si cimentat in cavitatea curatata in prealabil. Este similar cu o plomba, insa este pozitionat intre cuspizii

Onlayul reface, spre deosebire de inlay, si un perete lateral vestibular sau oral al dintelui acoperind astfel 2-3 maxim 4 din cei 5 pereti ai dintelui. Rezistenta mare face ca acesta sa fie ultima solutie inainte de coronare pentru un dinte vital.

Un onlay este mai mare decat un inlay si acopera mai multi cuspizi dentari, cunoscuta din acest motiv ca si sub denumirea de coroana partiala. In felul acesta, acopera mai mult din suprafata de ocluzie a dintelui, insa nu integral precum fac coroanele dentare.

Ele pot fi facute din metale nobile (Aur Platinat) sau ceramica.

Pentru a obtine o incrustatie sunt necesare doua sedinte de tratament. In prima sedinta, medicul pregateste cavitatea si ia amprenta pe care o trimite in laborator. Tehnicianul toarna modelul primit si modeleaza incrustatia.

Incrustatiile reprezinta alternativa mai buna a obturatiilor de compozit sau amalgam deoarece au o serie de avantaje fata de restauraile clasice:

-adaptare marginala superioara.

-refacerea perfecta a formei anatomice a dintelui prin modelarea in laborator.

-refacerea perfecta a puntelor de contact interdentar.

spre deosebire de obturatiile din amalgam si chiar cele metalice, nu coloreaza dintele.

-rezistenta la uzura superioara oricarui tip de obturatie.

-estetica deosebita in cazul incrustatiilor din ceramica.

-culoarea obtinuta nu se modifica, asa cum se intampla in cazul refacerii dintelui cu materiale compozite.

-in unele cazuri, incrustatia asigura protectia tesuturilor dentare ramase in urma indepartarii cariei.

-prin refacerea perfecta a conturului dintelui, incrustatia contribuie la intretinerea sanatatii gingiei.

-sacrificiul redus dentar, comparativ cu cel necesar pentru aplicarea unei plombe clasice din amalgam

Un articol scris de: Dr. Calin Cosmin

Ortodontia este ramura medicinii dentare ce se ocupa cu rezolvarea problemelor de malocluzie (inchiderea gurii) si malpozitie a dintilor (incorecta aliniere a dintilor) .

Majoritatea problemelor ce apar si trebuie tratate in rearanjarea dintilor sunt inghesuirile; la acestea se adauga rotatiile in ax fata de cel normal, dinti ectopici (in afara arcadei), dinti entopici (in spatele arcadei), etc. Daca aceste probleme nu sunt rezolvate la timp, in viitor va fi afectata sanatatea dintilor, a gingiilor si a articulatiei temporo-mandibulare; o masticatie deficitara va afecta tot sistemul digestiv ; prin urmare poate perturba intreg procesul de evolutie al unui individ. De aceste probleme se ocupa medicul stomatolog specializat in ortodontie. Insa si medicul dentist care intra in contact cu pacientii copii practica ortodontia interceptiva, deoarece majoritatea problemelor ortodontice pe care le are pacientul adolescent si adult au originea in prima copilarie.

Ortodontia interceptiva este la granita intre pedodontie si ortodontie. Aceasta disciplina vizeaza trei obiective:
- pastrarea spatiului in cazul pierderii premature a dintilor temporari (de lapte) ;
- indepartarea obiceiurilor orale vicioase;
- oprirea in evolutie a problemelor ortodontice.

Pentru realizarea acestor obiective sunt utilizate aparatele dentare. Acestea pot fi:
- aparate dentare mobile si mobilizabile;
- aparate dentare fixe metalice;
- aparate dentare fixe ceramice (sunt de culoare asemanatoare dintelui, fiind mai estetice) ;
- au aparut si aparate dentare fixe din aur sau argint fixate pe fata orala a dintilor (posterior), fiind mult mai estetice, deranjand foarte putin la vorbire.                                    Indicatiile de tratament prin mijloace mobile sau fixe se stabileste de catre ortodont, in functie de o serie de factori,cum ar fi varsta pacientului sau tipul de anomalie dentara, precum si riscul de recidiva.

Pacientul se prezinta la medicul ortodont deoarece este interesat de aspectul fizic, estetic, insa ortodontul se preocupa si de corectarea muscaturii si repozitionarea dintilor armonios pe arcada. Pacientii provin din categorii de varsta diferite: copii, adolescenti, tineri, chiar si adulti deoarece progresele in ortodontie sunt foarte mari si aparatele utilizate sunt din ce in ce mai estetice, mai putin vizibile.

Un articol scris de: Dr. Violeta Andreescu

Fumatul este un factor major de risc pentru parodontopatii (afectiuni ale tesuturilor de sustinere ale dintilor), afectand prevalenta, extinderea si severitatea acestor afectiuni. Cercetatori din America si Europa au concluzionat in urma unor studii efectuate ca exista o prevalenta de 1, 5 pana la 7, 3 ori mai mare a parodontopatiilor la fumatori fata de nefumatori, acestea fiind principala cauza a pierderii dintilor. De asemenea si numarul de ani in care persoana a fumat este un factor important ce determina pierderea dintilor, gravitatea cariilor coronare si de colet. Pierderea dintilor, avand o frecventa de 3 ori mai mare la fumatori decat la nefumatori, este asociata si cu inflamatia gingiilor (gingivita) datorita unei igiene orale precare asociata fumatului.
Implantul dentar este o piesa de metal, cel mai adesea un surub, care este plasat in osul maxilarului sau al mandibulei (in locul unei foste radacini dentare), pentru a ajuta la inlocuirea unuia sau mai multor dinti lipsa.
Implantul dentar este de fapt o radacina artificiala (titan) a unui dinte, ce prezinta un filet in interiorul caruia se va insuruba viitoarea constructie dentara (dintele propriu-zis) . Acesta este tratamentul preferat pentru dintii lipsa si asigura suport total sau partial pentru intreaga dantura. Plasarea se face dupa ce locul extractiei s-a vindecat sau, cateodata, imediat dupa extractie si consta intr-o mica interventie chirurgicala, nu foarte complicata (ca agresivitate, poate fi comparata cu o extractie) .

Implanturile dentare necesita aceeasi atentie si igiena orala precum dintii naturalii, incluzand atat periajul (corect), utilizarea atei dentare si controale medicale regulate.
La o luna de la insertia lucrarii protetice se realizeaza un control pentru a evalua starea tesuturilor si a implantului, apoi controalele periodice se vor efectua din 3 in 3 luni. Daca ingrijirile la domiciliul pacientului sunt adecvate si nu se remarca semne de boala periimplantara, dupa un an, controalele pot fi efectuate o data la 4 – 6 luni.
In principiu, controalele periodice se stabilesc in functie de necesitatile pacientului, urmarindu-se cantitatea de depozite moi si dure depuse, aspectul tesuturilor periimplantare, starea de sanatate a pacientului, aspectul lucrarii protetice pe implanturi.
Se vor testa ocluzia dentara, stabilitatea protezei dentare, stabilitatea bonturilor si a implantelor dentare.
Efectele fumatului asupra implantului dentar:
-afecteaza in mod negativ fluxul sangvin catre structurile osoase si tesuturile ce inconjoara dintii si gingiile.
-perturba buna functionare a circuitului sangvin..
- reducerea substantelor nutritive si minerale din tesuturi.
- incetineste vindecarea osoasa si a tesuturilor.
- reducerea densitatii oaselor si a calitatii structurale ale acestora.
-poate cauza pierderi de structuri osoase marginale in urma efectuarii implantului;
-creste incidenta inflamatiilor in zona implantului.
-afecteaza rata de succes a grefelor de os.

Se considera ca pentru fumatori, riscul de infectie in urma efectuarii interventiei chirurugicale este mai mare decat la nefumatori, iar vindecarea este mai lenta. Riscul ca acest implant sa nu isi dovedeasca durabilitatea si eficienta este mai mare, implantul fiind respins de organism. Astfel zambetul persoanei in cauza va fi evident afectat (inestetic) si poate exista o potentiala pierdere de os din structura de sustinere a dintilor.
Fumatul afecteaza in mod negativ fluxul sangvin catre structurile osoase si tesuturile ce inconjoara dintii si gingiile, ceea ce incetineste vindecarea osoasa. Deterioararea sau eventual caderea implanturilor dentare se datoreaza incapacitatii acestora de a se integra printre tesuturile osoase inconjuratoare.

Printre alte efecte ale fumatului sunt si reducerea densitatii oaselor si a calitatii structurale ale acestora. Fumatul este nociv in toate etapele de montare a implanturilor dentare: extractia dintelui sau pregatirea zonei pentru implant, realizarea interventiei chirurigicale si vindecarea tesuturilor.
Pentru o eficienta si durabilitate maxima a implanturilor dentare, trebuie inlaturat fumatul din obiceiurile de consum ale pacientului. In cazul in care pacientul nu se lasa de fumat (motive personale), se recomanda alte optiuni de tratament odontologic (restaurare protetica fixa, punte-care prezinta si acestea un risc mare de nereusita la fumatori) . De asemenea medicii stomatologi trebuie sa prezinte riscurile existente pacientului fumator inainte de efectuarea procedurii, subliniind importanta si necesitatea de a renunta la fumat, pentru garantia implantului si a igienei sale dentare.

Fumatul are o contributie ingrijoratoare si la nivelul complicatiilor ce pot aparea in cazul implanturilor dentare: poate cauza pierderi de structuri osoase marginale in urma efectuarii implantului, creste incidenta inflamatiilor in zona acestuia si afecteaza chiar si rata de succes al grefelor de os. Reusita implantului plasat in fistula odontala a unui fumator este de aproape 3 ori mai mica decat in cazul unui nefumator.

Vestea imbucuratoare insa, este faptul ca renuntand la acest viciu se pot reduce aceste efecte dezastruoase. Capacitatea de vindecare si fluxul sangvin revin usor la nivelul normal, iar cateva studii apreciaza ca aceste capacitati pot fi chiar recastigate integral dupa cativa ani de renuntare (cel putin 10 ani).

Un articol scris de: Dr.Cosmin Calin

Tulburãrile ATM constituie o subgrupã a sindroamelor dureroase orofaciale care intereseazã articulatia temporo-mandibularã, muschii masticatori si muschii gatului. Cele mai frecvente simptome ale tulburãrilor ATM sunt: durerea, limitarea sau mobilitatea asimetricã a mandibulei, anomalii ale ocluziei dentare si zgomote articulare. Durerea este localizatã in jurul oaselor maxilare, articulatiei temporomandibulare si/sau muschilor fetei, capului si gatului la care se pot asocia cefaleea, durerile auriculare, ameteli, tinnitus.

Debutul tulburãrilor ATM poate fi acut sau lent, insidios cu remisie completã, spontanã dupã care se pot sau nu croniciza, cu duratã de luni sau ani de zile. Formele cronice, ca orice alt sindrom dureros, se asociazã cu un complex de factori fizici, de comportament, psihologici si psihosociali.

Simptomele cele mai frecvente (50%) ale suferintei ATM sunt zgomotele in articulatie, devieri ale mandibulei la deschiderea arcadelor dentare.

Alte simptome sunt intalnite mai rar: limitarea deschiderii arcadelor dentare si modificãri ale ocluziei dentare care se intalnesc la mai putin de 5% de cazuri din populatie.

Tulburãrile ATM se produc mai ales la varsta adultã (intre 20 si 50 de ani) fiind mai frecvent intalnite la femei decat la bãrbati.

Tulburãrile ATM sunt plurifactoriale si asociate cu factori de dezvoltare ai ATM-ului. Astfel, s-au identificat factori: predispozanti, de initiere si de perpetuare. Oricare dintre acesti factori sau toti pot fi implicati in dezvoltarea ATM-ului, la anumiti pacienti. In plus, existã o multime de factori structurali, functionali si psihologici care pot predispune, sã initieze si sã perpetueze tulburãrile ATM.

Diagnostic

Se urmãreste separarea tulburãrilor ATM de alte cauze ale durerilor craniofaciale. In acest sens, sunt necesare un istoric coerent, o examinare clinicã si investigatii paraclinice corespunzãtoare : examinare Rx, CT, RMN, scintigrafie. Din istoric, se vor culege date complete privind durerea, antecedentele personale, familiale si psihosociale.

Examenul clinic include:

• palparea muschilor masticatori (m. maseter, m. temporal, m.m. pterigoidian intern si extern)
• palparea musculaturii cervicale
• examinarea miscãrilor mandibulei (inchidere-deschidere, de lateralitate, de protruzie)
• palparea si/sau ascultarea ATM
• examinarea cavitãtii orale: status dentar, ocluzie dentarã, glande salivare
• examenul clinic neurologic al n. trigemen
• status psihic

Tratament

Se va trece la o alimentatie de consistentã moale si se vor evita deschiderile exagerate ale arcadelor dentare (rasul, cãscatul). Se vor evita, de asemenea, rosul unghilor, guma de mestecat, scrasnitul din mãsele, inclestarea maxilarelor.

Cãldura (compresã caldã, sticlã umplutã cu apã caldã) este confortantã si reduce spasmul muscular. Uneori, se recomandã tratament fizioterapic cu unde ultrascurte (diatermia) sau ultrasunete.

Tratamentul medicamentos. In fazele acute se recomandã medicatie antiinflamatorie nesteroidianã. Un astfel de produs poate fi administrat 10-14 zile, in doze uzuale antiinflamatorii.

Miorelaxantele sunt larg utilizate, dar eficienta lor nu a fost incã doveditã si sunt contraindicate in boli cronice.

Antidepresivele sunt recomandate atunci cand este depistatã o cauzã psihologicã a tulburãrilor functionale ATM si, mai ales, cand disfunctia articularã se asociazã cu alte dureri musculare (cu alte localizãri) in cadrul altor semne sau simptome ale depresie.Inhibitori de serotoninã  au fost administrati in caz de bruxism.

Medicatia si dozele administrate trebuie individualizate in cazul fiecãrui pacient.

Terapia ocluzalã.

Existã o multime de gutiere interocluzale folosite in tratamentul tulburãrilor functionale ale ATM

Cele mai eficiente sunt gutierele acrilice care stabilizeazã ambele arcade dentare pe toatã suprafata si lungimea lor. Interferentele ocluzale sunt cauza primarã a durerilor musculare, iar indepãrtarea lor va ameliora suferinta muscularã. Deoarece disfunctiile ATM sunt plurifactoriale, numai terapia ocluzalã nu va remedia suferinta.

Influenta tulburãrilor ocluziei dentare, a pierderilor dentare (edentatiile) si a interferentelor ocluzale asupra functiei masticatorii nu este definitiv documentatã. Totusi, contactele dentare premature trebuie indepãrtate si edentatiile restaurate in efortul de imbunãtãtire a ocluziei dentare (de reabilitare) si a functiei masticatorii

Psihoterapia are o valoare cunoscutã in cazul tulburãrilor ATM si de cauzã psihologicã. Reducerea stresului poate fi un pas terapeutic important. Sunt folosite: tehnici de relaxare, terapia stresului, biofeed-back, terapia cognitivã si alte mijloace de studiu ale comportamentului. Cheia succesului este cooperarea dintre pacient si clinician.

Fizioterapia reconditioneazã si recupereazã aparatul muscular scheletal. Aceste tehnici se pot aplica muschilor masticatori, muschilor cervicali care sunt incriminati in tulburãrile functionale ATM.

Articulatie Temporo-Mandibulara sanatoasa.

Disc dislocat al Articulatiei Temporo-Mandibulare

Articulatie Temporo-Mandibulara deteriorata.

Un articol scris de: Dr.Elena Vasile